Principii ale aplicari kinetoterapiei

Ca orice alta stiinta si kinetoterapia are niste principii de aplicare care se adreseaza atat pacientului, cat si kinetoterapeutului.Daca primul ajunge sa inteleaga de ce si cum trebuie sa participe la sedintele de recuperare, cel de-al doilea va utiliza toata priceperea sa pentru imbunatatirea calitati vieti pacientilor sai. Pana la urma scopul major al terapiei prin miscare este conservarea daca nu imbunatatirea restantului functional al celor care urmeaza aceasta forma de abordare terapeutica.
Sedintele de gimnastica trebuie sa se desfasoare in incaperi foarte bine aerisite, cu temperatura constanta (18-20 grade) si luminoase, inaintea mesei sau cu doua ore dupa ce a-ti mancat.

Exista cateva reguli simple pe care pacientul trebuie sa le respecte:
– sa poarte o vestimentatie comoda, din bumbac sau lana;
– sa participe constient si activ la toate miscarile, avand o atitudine constructiva si pozitiva;
– sa urmeze un program de exercitii acasa, alcatuit de catre kinetoterapeut, dupa incetarea perioadei de tratament dintr-un spital de recuperare sau alta institutie echivalenta.
Reguli pentru kinetoterapeut:
-sa informeze pacienti despre necesitatea si importanta kinetoterapiei pentru afectiunea sa, despre tipul de terapie aplicata, mijloacele si metodologia de lucru precum si a efectelor sale, necesitatea evaluari si a controlului periodic;
– sa-i formeze acestuia convingerea si deprinderea de a practica sedintele de recuperare si dupa terminarea perioadei de tratament;
-sa prezinte empatie,sa se afle intr-un dialog permanent cu pacientul,creand o atmosfera corespunzatoare pentru a obtine cooperarea acestuia;
-sa fie calm, cu multa rabdare, utilizand cu precadere demostratia si explicatia pentru fiecare exercitiu in parte, in vederea constientizari si cresteri motivatiei pentru recuperarea pacientului;
-sa analizeze, sa selecteze si sa dozeze complexele de exercitiu diferentiat, de la caz la caz, adaptandu-le continuu situatiei si conditiei clinice a bolnavului.
-sa adopte in timpul lucrului cu pacientul pozitiile cele mai stabile, pentru a nu periclita in vreun fel siguranta acestuia;
– sa-i invete atat pe pacienti cat si pe apartinatori despre mijloacele de transfer, locomotie.